Aliajele antifrictiune pe baza de staniu sau plumb sunt considerate printre cele mai bune materiale pentru lagare, fiind caracterizate prin: temperatura scazuta de topire si proprietati bune de turnare, rezistenta ridicata la frecare si compresiune la presiune si viteze mari, stabilitate înalta la coroziune în diferite substante folosite pentru ungere, conductibilitate termica suficienta, aderenta corespunzatoare la peretii lagarului, rezistenta mare la uzura, precum si o usoara prelucrare prin aschiere.

          De asemenea poseda o mare plasticitate si o duritate suficienta pentru a asigura valori mici coeficientilor de frecare, având o structura eterogena, alcatuita dintr-o baza moale (metal pur, solutie solida sau eutectic) în care se gasesc distribuiti uniform compusi intermetalici duri.